Noul blog al Artgoticii

Posted in Uncategorized on 14/03/2012 by artgotica

Noul blog al Artgoticii se află aici: Asociaţia Artgothica Sibiu

În cadrul „Serilor Artgotice” de la Sibiu, Mihai Curtean şi Dan Herciu şi-au lansat propriile volume

Posted in Evenimente on 23/12/2010 by artgotica

Mihai Curtean şi-a lansat ediţia a doua a volumului său „Camiku”. Autorul este coordonatorul cenaclului literar „Club Astra” din Sibiu. A publicat patru volume de poezie şi este coordonatorul noii colecţii, „Raftul de poezie”, a Editurii A.T.U. din Sibiu.

Dan Herciu este deţinătorul premiului Niram Art de la Madrid pentru poezie pe anul 2010. Volumul său „Taxa pe viciu”, acum la ediţia a II-a, a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor filiala Cluj-Napoca 2009.

Într-o concepţie inedită de prezentare a propriilor lor cărţi, cei doi au oferit în cafeneaua „Atrium” din Sibiu, joi 9 decembrie, o seară intimă de poezie în ambianţa unui excelent acompaniament de pian, o seară în care, aidoma prezentării de pe afiş, autorii şi-au luat inima în mâini pentru a o oferi iubitorilor de frumos. Vom lăsa înregistrările să vorbească de la sine, înregistrare care pe tot parcursul serii a fost şi proiectată live în aceeaşi sală. Firul acesteia cuprinde 5 filmuleţe de aproximativ 13-14 minute şi poate fi urmărit pe YouTube.

Weekend literar în Bucureşti

Posted in Cronici on 02/11/2010 by artgotica

Nu ştiu cum au sărbătorit alţii halloween-ul, dar eu când m-am gândit că mă aşteaptă una bucată început de concediu, 120 de km, juma’ de drum, de veche autostradă ceauşistă cu 139 la oră, ceea ce a şi redus substanţial distanţa Sibiu-Bucureşti la 3 ore şi-un sfert, plus pleaşca de două bucăţi cenaclu literar în două zile, plus mult plănuita şi necesara vizită la „Decathlon” după foaia de sol pentru cort, Statul meu Major la expoziţiile canine, mi-am zis: no fain, hai!

Despre foaia de cort bănuiesc că nu vă interesează, autostrada o ştiţi, iar de concediul meu vi se fâlfâie, aşa că am să vă spun doar despre alea două cenacluri: Atelierelaţionalelui Ţupa şi „Pariul pe prietenie” al „Bocancului literar”.

Sâmbătă 30 octombrie intru în cafeneaua Dalles unde Răzvan Ţupa îşi potrivea încă laptopul pentru ce avea să vină. Ştiţi cum e? Vii de pe bulevard după ce abia găseşti parcare, chiar dacă-i sâmbătă, – eu, ardelean get-beget rătăcit în capitală, convins că una-două îmi iau una după ceafă, eram ca în blocstarturi – şi intri brusc într-o altă dimensiune acolo la Dalles: oameni care vorbesc în şoaptă, miroase a tipografie proaspăt ciufulită, dar nu te opreşti aici. Treci printr-o sală rece, probabil de la curenţii sub-oceanografici, urci nişte scări, se face cald brusc, dai de-o cafenea şi pe stânga, după uşile glisante, e Ţupa.

Na! Te-aşezi la o masă şi primeşti (nu una după ceafă, ci) un caiet interesant pe care începi imediat să-l învârţi, cine l-a văzut ştie de ce, dar numai după ce ai ferit frumuşel ceştile de cafea. Atelierele astea sunt o invenţiune a organizatorului, care pe harta literară a Românicii de azi e un tărâm nou, unde e foarte probabil să dai de petrol. Ele pot să înceapă de pe un acoperiş, pot fi ascunse pe o bucată de ziar, ori într-un şotron, chiar în părul prins în coadă, ori cine mai ştie? Relaţionarea de sâmbătă a fost înspre o interesantă imagologie la care au contribuit doamnele Floarea Ţuţuianu şi Raluca Dună.

Deosebit de agreabila prezenţă a poetei Floarea Ţuţuianu a fost bine pusă în valoare. Răzvan Ţupa ştie să pună exact întrebările care să-l dezvăluie pe autor, suficient cât să-ncepi a-i pătrunde universul poetic, dar nici prea mult, încât acesta să se simtă mult prea expus. Cred că aici e punctul lui forte şi faptul că invitaţii s-au simţit în largul lor, sau cel puţin aceasta a fost impresia. Ţinuta dialogului a păstrat tot timpul cote înalte, a abordat corolare severe, fără să pară câtuşi de puţin forţate. Tema serii a fost „imaginea autorului”, motiv pe marginea căruia s-a valsat atât poetic, speculativ, pe alocuri de-a dreptul mistic din partea poetei, exemplificat din plin de o poezie filigranată care, mai ales cea din ultimele lecturi, mi-a părut de curând citită, dar nu-mi mai amintesc unde şi acum mă grăbesc prea mult să termin cronicuţa, ca să mai caut.

Excursul criticului Raluca Dună a venit în completare şi a purtat auditoriul prin antichitate şi Evul mediu, în jurul reprezentării muzei, apoi a îngerului inspirator, provocând istoria artei să răspundă la delicata cazuistică a autoportretelor marilor pictori. Acum, că au „trecut” pe-acolo şi craniul lui Holbein, autoportretele lui Durer ori practica picturii concave, sau chiar chipul ascuns al femeii din islam, abia amintim, căci au fost doar amănuntele unei seri bine ticluite şi care a ştiut să reţină atenţia unui auditoriu care merită să fie mult mai bine reprezentat. Filmul despre Emily Dickinson, în opinia mea, a durat puţin cam mult, dar asta nu e decât o părere de ardelean rătăcit, a cărui salukiţă aştepta stresată în maşină o altă poezie, a canapelelor stil, a pereţilor încărcaţi de portrete (iată, tot chipuri) aparţinând unui alt secol, dintr-o frumoasă casă boierească în care am cinat.
*
În ceea ce priveşte „Pariul pe prietenie” al „Bocancului literar”, ţin neapărat să vă avertizez că este unul câştigat pe deplin, deci nu pariaţi împotrivă că n-aveţi şanse! Dar să vedem: Duminică seară, direcţia a fost centrul istoric. Era şi târg, cânta un englez în faţă la BNR de ziceai că-i Damien Rice, terasele îşi scriau poate ultimele rânduri ale unei toamne boeme, dar, laolaltă cu faţadele proaspăt renovate, centrul Bucureştiului, în acea parte a Gabroveniului, e o ruină şi am aflat că e aşa de mult timp, e cam beznă şi te latră rău câinii dacă treci pe-acolo cu-n străin din specia lor. Dacă vii prima oară şi cauţi Mojo, trebuie să caşti bine ochii şi n-am fost singurul care a trebuit să facă asta. Te tooot învârţi şi trebuie să fii atent şi la gurile de canal descoperite. Îl găseşti până la urmă, intri şi te dumireşti repede c-ai nimerit. Nu vă grăbiţi să vă găsiţi un loc, că dacă sunteţi nefumători veţi renunţa rapid la locuri, fie ele oricât de bune.

Ambianţa se distinge din primele momente ca fiind una pe măsura titulaturii seratei. Naturaleţii şi amabilităţii gazdelor nu poţi să le rezişti, Emilia Dănescu, Sorin Teodoriu, Ştefan Ciobanu, Tatiana Ojog şi Ştefan Tivodar (se prea poate să fi omis pe cineva, dar aceasta doar din necunoaşterea întregii „familii”) au creat un soi de societate care a învăţat să facă din literatură şi muzică o profesiune de credinţă. Serata literar-muzicală a „Bocancului literar” este de invidiat atât ca şi comunitate, dar şi ca manifest cultural.

Ambianţa de care spun, e dată în primul rând de muzică. Muzica live de acolo, cel puţin în ziua cu pricina, a fost nu de o calitate foarte bună, ci excepţională, de un înalt profesionalism. Am văzut şi concerte cu pretenţii, dar care nu s-au ridicat la nivelul „Pariului” şi când spun asta mă gândesc în primul rând la trăirea artistică, o trăire căreia i te trezeşti că-i eşti martor şi care e imposibil să nu te molipsească. Ar fi o nedreptate să nu-i amintesc: Proiectul Tivodar, Jul Baldovin, Cantos şi Fox Studis.

Bineînţeles că se începe cu poezie şi se revine la ea cu fiecare pauză. De remarcat este că s-a citit şi Minulescu şi Nichita Stănescu şi poate încă vreo câteva nume mai mult sau mai puţin clasice, care s-au încadrat foarte bine în atmosferă. Poezia invitaţilor a fost doar la sfârşit şi te face bine de tot nerăbdător, mai ales dacă eşti şofer şi n-ai cum să ţii pasul întru aşteptare. Prezentaţi de către Clara Mărgineanu (poate o favoare pe care şi-ar dori-o orice poet) au citit Rodica Ion o poezie aforistică, a imaginii fulgurant trasate şi Stoian G. Bogdan în stil propriu, plus o creaţie de moment destul de gustată, mai ales de către cea căreia i-a fost dedicată, chelneriţa în tricou verde şi cu cercei de zaruri verzi, care erau mereu pe cifra cinci. Cinci la zaruri, dar 10, ce faţă de zar o mai fi şi asta?, la prietenie. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Mergeţi şi vedeţi! Mai ales dacă nu trebuie să faceţi 270 de km pentru asta.

Contor

Posted in Uncategorized on 14/12/2009 by artgotica

free counters

Tabăra de poezie Cisnădioara 18-21 iunie 2009

Posted in Evenimente on 01/07/2009 by artgotica

Cronica întâlnirilor din decembrie 2008

Posted in Cronici on 22/02/2009 by artgotica
  • 6 decembrie 2008: Descălecarea3_123

DAN HERCIU a venit cu 35 de poezii elegant legate în spirală, exemplare pe care le-a aşezat pe mese. Am mai adus câteva fotolii din încăperea geamănă şi curând poezia sa a cucerit auditoriul. El a deschis „Expoziţia de poezie” pe care Atrium Cafe va avea să o găzduiască în fiecare sâmbătă a lunii decembrie. Aveam nevoie de un debut cu dreptul, iar poezia lui Dan s-a achitat onorabil de această misiune. Putem considera această seară ca ieşirea în lume a Artgoticilor. Am numit-o „descălecare”.

  • 13 decembrie 2008: Comemorare Nichita Stănescu

Exact la această dată s-au împlinit 25 de ani de la plecarea dintre noi a lui Nichita. Atracţia serii a fost dl. prof. Silviu Guga care ne-a povestit câteva întâmplări de-ale lui Nichita şi ne-a arătat un desen făcut de acesta: un cub ciobit. Din cubul spart pleca în sus o linie, purtând la capăt semnătura specifică, mai rară a poetului, iniţiala N cu o floare lângă ea. Cei prezenţi au citit din Nichita Stănescu poeziile preferate. S-a citit, s-a recitat, s-au relatat alte întâmplări, şi cel puţin pentru o seară ne-am simţit prietenii lui.
Au mai citit din creaţiile proprii trei eleve, membre ale „Cenaclului de spiritualitate a literaturii” din Sibiu: Diana Năstase, Timea Jarcă şi Alexandra Ciorogar.

  • 20 decembrie 2008: Primii invitaţi: CORINA-GINA PAPOUIS (on line din Londra), CEZARA RĂDUCU (Bucureşti), MARIA-GABRIELA DOBRESCU (Câmpina)

corina-papouis_mica

Corina-Gina Papouis a citit câteva poezii în direct de la Londra prin internet, astfel că putem spune că ne-am bucurat de o participare internaţională. Poezia ei cu accent şi distincţie aparte trecea prin metrouri şi inimi de femei londoneze, iar fotografia pe care ne-a trimis-o mai târziu, într-un poetic balansoar, i-a întregit imaginea, marcând totodată meridianul zero al artgoticilor.

img_7292_smmccaa2 O imagine de ansamblu în care îi vedem pe Sandu Tarsia, Mihai Maxim, Maria-Gabriela Dobrescu, Camelia Silea, Cezara Răducu, Andreea Banea, Andra Tudor. Maria-Gabriela Dobrescu a citit proză, înlânţuindu-ne în „Labirintul toamnei”, în care personajele ei îşi consumau arderea într-o lume ce parcă nici vis nu era, dar nici aievea. Cezara Răducu a decupat umbrele serii în şoaptele unei poezii izvorând din emoţii adânci. O poezie a esenţelor şi a vibraţiei interioare, mânând din urmă cuvinte, ridicată pe vârfuri pentru a atinge tristeţi, liniştea ei “vie […] trecea peste mâinile noastre” lăsând urme adânci în memorie. Au mai citit din creaţiile proprii două eleve: Andreea Banea un pretenţios eseu şi Andra Tudor o foarte simpatică scurtă dramatizare, „Gâlceava verbelor”, care a smuls zâmbete înveselite. Important este să spunem că a fost prezent şi Moş Crăciun care a împărţit cadouri, o maşină, o locomotivă, un submarin(!?). O corabie, o motocicletă. Un brad cu clopoţel. Bomboane. Întâi darul, apoi le-a cerut participanţilor să-i spună poezii.

  • 27 decembrie: Rămas bun, 2008!

evl_al_img_73131
Ela Victoria Luca (Bucureşti) o distinctă marcă de nobleţe şi sensibilitate, sub semnul onorantului moto sub care şi-a aşezat poeziile ce aveau să fie citite: „De nu ar fi astăzi, în atrium, Sibiul, nici liniştea nu ar fi linişte, nici poezia vouă nu vi s-ar naşte”. A citit din cele două volume ale sale: „Întâlnire în alb” din 2006 şi „Insight” din 2007, precum şi o serie de poezii încă netipărite, „fără volum, fără tipar”. O poezie a iernilor neîntâmplate ori a iluziei, a portretelor fin (psih)analizate, a unei memorii „an/esthesiate” sau dezacordate, a căutării „dublului închis”, texte care au subjugat sala, probabil o „moară de trup” care ne măcina.
Adriana Lisandru (Braşov) cu o interpretare a propriilor versuri de mare rafinament a conturat dimensiunile unui nou spaţiu. În jurul ei începuseră să se rotească lucrurile unei lumi frumos poetizate, ca o „ghindă de aur”: colonade de sprijin ale cerului, o distanţă de „trei solzi”, câte un descântec pe alocuri, scrisori evanescente ori chiar un taxi ca pretext al visării. Au trecut pe-acolo în „zodia şopârlei”, sensibile surprinderi ale mereu inegalei lupte cu boala şi suferinţa sau o poveste cu nuferi.

s2_img_7349 Ultimul cititor al serii a fost sibianul Sandu Tarsia cu o poezie a unor alambicate conexii interioare, ori sondări severe ale abisurilor umane, pretexte biblice prelungite în reflecţii funciar ontologice. Privirea lui este întotdeauna înspre sinea lucrurilor, simţiri mereu ascuţite şi treze, iar ochiu-i mistic arde tot ce atinge. „Poezia mă conduce şi eu o urmez” ne-a spus Sandu, ”și apoi privesc în jur să văd unde m-a adus”.

stâlpii societăţii

Posted in Uncategorized on 22/02/2009 by krasavita

samfundets_stotter_by_insunnyty

„Samfundets støtter”
copyright © alicedrogoreanu 2009
alice drogoreanu